Istoric

Istorie Noiembrie 24, 2014

În partea de nord-est a oraşului Iaşi, în zona numită în vechime „Târgul făinii”, astăzi cartierul Cucului, se află biserica închinată Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, zidită în 1805, din piatră şi cărămidă, de către „breasla doctorilor, spiţerilor (farmaciştilor) şi bărbierilor” din localitate, pe amplasamentul unei mai vechi bisericuţe din bârne şi vălătuci, cu hramul Sf. M. Mc. Haralambie.

Această bisericuţă a fost ridicată de mai mulţi negustori din oraşul Iaşi, la anul 1762, pe locul unde fusese un cimitir, poate şi o mai veche biserică, cu nădejdea că Sf. Haralambie, cu harul său tămăduitor de boli şi izbăvitor „mai ales de năpraznica boală a ciumei” – cum îl numeşte acatistul –, va mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru îndepărtarea molimelor ce bântuiau în acea vreme localitatea.

Actuala biserică a fost ridicată de medici şi farmacişti cu aceeaşi nestrămutată credinţă în puterea vindecătoare a sfinţilor, şi de aceea nu numai că noului hram – Sf. M. Mc. Pantelimon, 27 iulie – i s-a adăugat hramul Sf. M. Mc. Haralambie (10 februarie), dar până în ziua de azi cu aceeaşi evlavie şi cinstire se serbează de către închinătorii bisericii ambele zile de prăznuire.

Intrarea în curtea bisericii se face pe două căi: una dinspre strada Cucu şi alta dinspre strada Pantelimon.

Biserica

Ahitectura exterioară

Biserica este construită în plan treflat, cu acoperişul în şarpantă dublă. Clopotniţa face parte integrantă din corpul bisericii, fiind aşezată pe latura de vest a pronaosului, având la etaj camera clopotelor, construită în plan octogonal cu 4 ferestre oarbe, o cornişă reliefată în linii drepte şi acoperişul în formă de căciulă.

În exterior, fiind construită în pantă, biserica este susţinută de 5 contraforţi. Pereţii bisericii sunt drepţi, tencuiţi în praf de piatră, prevăzuţi cu 6 ferestre: 4 în naos, câte două pe părţile laterale, una în altar şi una în cafas. Un brâu situat deasupra ferestrelor înconjoară biserica. Către altar, la nivelul acoperişului bisericii, se găseşte un fronton din cărămidă, acoperit cu olane, deasupra căruia se înalţă o cruce de fier forjat.

Intrarea în biserică se face pe latura de sud, printr-un pridvor, adăugat în 1927, cu ocazia unor reparaţii.

Ahitectura interioară

La interior, biserica păstrează împărţirea tradiţionala: pronaos, naos şi altar. Pronaosul dreptunghiular cade pe spaţiul deschis al naoslui, ale cărui laturi estice sunt rotunjite în abside semicirculare. Calota plafonului este împărţită în trei registre prin arcuri transversale, care susţin cele trei cupole, două deasupra naosului şi una deasupra pronaosului.

Biserica nu este pictată. Cu prilejul reparaţiilor interioare din 1955, sub 7-8 straturi de var, s-a descoperit un strat de zugrăveală în tempera, care nu era menţionat documentar, astfel încât nu se cunoaşte nici perioada executării picturii, nici autorul.

Catapeteasma bisericii are cadrul din lemn de tei, cu sculptură aplicată pe cadru, între registre şi pe ramele icoanelor împărăteşti. Icoanele din catapeteasmă sunt toate pictate în ulei, pe la sfârşitul secolului XIX, artistul necunoscut fiind vădit influenţat stilistic de curentul realist, reprezentativ în epocă. Totuşi, sub pictura în ulei, mai modestă ca realizare artistică, la icoana Sf. M. Mc. Pantelimon din catapeteasmă s-a descoperit foarte bine păstrat chipul sfântului pictat în tempera, în stilul vechi românesc din a doua jumătate a secolului XVIII.

În 1999, ajungând într-un stadiu avansat de degradare, catapeteasma este demontată şi trimisă spre restaurare la Centrul Mitropolitan „Ressurectio”. În 2009, la solicitarea credincioşilor parohiei, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Teofan, catapeteasma este încredinţată spre restaurare  întreprinderii individuale „Ghideanu Tudor-Bogdan”, restaurare finalizată în 2010 cu montarea iconostasului pe vechiul amplasament.

Obiecte de importanţă artistică şi istorică care aparţin bisericii

La inventarul obiectelor de valoare patrimonială aparţinând Bisericii, efectuat în 1967, parohia Sf. M. Mc. Pantelimon deţinea: două cruci sculptate artistic în lemn, cu scene din viaţa Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sf. Apostoli etc., îmbrăcate în metal, cu suport fiecare (una din argint cu raze aurite iar pe suport 4 prooroci, dăruită de Vîrnicu Bimitrie Bran şi fii săi Ioan şi Maria în 1854 februarie şi restaurată de Haralambie Sava la 1880 mai 10; cealaltă cruce e numai argintată şi nu i se cunoaşte donatorul), pomelnicul ctitorilor în formă de icoană, un talger mare de argint pentru anaforă pe care sunt reliefate chipurile Sfinţilor Pantelimon şi Haralambie, o icoană mare a Sf. Gheorghe pictată în 1786, un Sf. Disc simplu din 1832, donat de Tănase Tanco, un Sf. Potir argintat din 1825, prefăcut de preotul Iosif Dimitrie la 1902, o icoană îmbrăcată în argint de la 1700, Psaltire de Iaşi 1835, Evanghelie de la 1760 etc.

Dintre aceste obiecte de patrimoniu, astăzi biserica mai deţine doar Sfintele Vase şi talgerul mare de argint, celelalte obiecte neregăsindu-se între bunurile bisericii la reactivarea ei ca parohiei.

Reparaţii şi consolidări. Administrarea bisericii

Biserica a fost reparată interior şi exterior în repetate rânduri (1927, 1942, 1953, 1955, 1963, 1965, 1977). Nu a suferit însă schimbări majore, iar intervenţiile nu au fost niciodată capitale. Atât cutremurul din 1977 cât şi cel din 1989 au şubrezit serios structura de rezistenţă a bisericii, astfel încât, după 1990, a devenit imperios necesară consolidarea capitală a bisericii.

Având în vedere faptul că medicii şi farmaciştii sunt ctitorii bisericii, iar după 1990 medicii şi farmaciştii ortodocşi au fondat Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români (AMFOR), prin decizia nr. 10, din 4 februarie 1998, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a încredinţat administrarea bisericii AMFOR-ului, asociaţie reprezentată prin Preşedintele executiv, D-na Dr. Aurelia Luchian.

În 1999, datorită pericolului de prăbuşire, slujbele religioase au încetat să mai aibă loc în biserică. Până în 2002, când serviciul divin s-a putut relua, biserica a fost consolidată interior şi tencuită special pentru pictură în frescă.

Din 2002, alături de medici şi farmacişti, închinătorii bisericii au contribuit, fiecare după putere, la schimbarea uşilor de lemn cu unele metalice, instalarea geamurilor termopan şi turnarea şapei în toată biserica.

De la 1 ianuarie 2007, prin Decizie mitropolitană, biserica Sf. M. Mc. Pantelimon este reactivată ca parohie de sine-stătătoare, fiindu-i încredinţate spre păstorire 200 de familii, prin bunăvoinţa Părintelui Protopop C-tin Andrei.

După finalizarea proiectului şi obţinerea autorizaţiei de construcţie, în august 2008, au demarat lucrările de finalizare a consolidării. S-au continuat stâlpii de susţinere exteriori până la nivelul streaşinei, s-a turnat centura superioară de beton, cu suprabetonarea bolţilor, după care s-a refăcut integral acoperişul. Constatându-se fisuri în structura de rezistenţă a turlei, s-a trecut la consolidarea acesteia. Întâi s-au cămăşuit cei 8 pereţi. S-a suprabetonat bolta turlei şi din centura de beton armat din jurul ei s-au ridicat pe toată înălţimea turlei 8 stâlpişori de beton armat încastraţi în zidul de cărămidă la intersecţia laturilor turlei. La nivelul cornişei, s-au executat două centuri de beton armat – una interioară zidului turlei şi alta exterioară, cu legături la nivelul colţurilor octogonului. În final s-a schimbat lemnăria turlei, care era putrezită, s-a acoperit turla cu tablă de zinc, s-a refăcut podeaua turlei şi s-a consolidat tunelul de acces în turlă.

În final, s-a tencuit exterior biserica în praf de piatră, s-a refăcut aticul de pe altar, s-a înlocuit învelitoarea de tablă a contraforţilor cu olane, s-a executat o centură ornamentală în dreptul centurii de beton armat exterioare, apoi s-a placat cu piatră naturală atât biserica, sub nivelul acestei centuri, cât şi toţi contraforţii.

S-a amenajat un aghiasmatar de formă octogonală, apoi s-a acoperit cu tablă de zinc pridvorul bisericii şi agheasmatarul.

Între timp, în cursul anului 2012, biserica a fost racordată la reţeaua de apă a oraşului.

Viaţa duhovnicească a parohiei

După reactivarea parohiei am constatat o afluenţă mai mare a oamenilor la biserică, poate şi datorită faptului că, de la 1 ianuarie 2007, la biserica Sf. Pantelimon sunt slujbe zilnice: Αcatist în fiecare zi, Aghiasmă, Sf. Maslu, Vecernia cu Litia în ajunul sărbătorilor şi desigur Sf. Liturghie. La acestea se adaugă Cateheza de luni seara, la care prezentăm o temă de interes general, după care vizionăm sau ascultăm, de multe ori, şi o înregistrare video sau audio cu un părinte duhovnicesc. Urmează întrebările credincioşilor legate de tema dată, la care uneori invităm să răspundă un invitat.

Dorim să iniţiem activităţi care să implice medici şi farmacişti din Iaşi şi nu numai, am derulat o acţiune de ajutoare a alcoolicilor din parohie, de tipul „Fii tare fără tărie”, în care s-a implicat activ Fundaţia Solidaritate şi Speranţă, o colaborare cu Centrul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, coordonat de Monahia Siluana etc.

Viaţa unei parohii nu poate fi cuprinsă, în integralitatea ei, în nici un raport de activitate, nici într-o monografie, nici în studii speciale.

Cine poate spune toate minunile pe care Dumnezeu încă le mai face în Biserica Sa? Cine poate spune de unde vine lacrima pocăinţei pe care încă o mai vedem la Taina Spovedaniei? Cine poate spune seninul din inima celui împăcat cu sine, a celui ce iartă sau este iertat? Cine poate înţelege inexprimabila bucurie a slujirii celorlalţi?

De aceea, dimpreună cu toţi credincioşii, zicem şi noi cuvântul troparului: „În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”.